Ce sunt uleiurile esențiale?

Extractele din plante și uleiurile esențiale sunt folosite de mii de ani, fiind considerate de unii veriga lipsă din medicina modernă. Datorită proprietăților sale terapeutice, au fost utilizate în special pentru reducerea bacteriilor, virușilor și ciupercilor, alinarea durerilor, dezinfectarea înţepăturilor de insecte și mușcăturilor de șerpi, precum și în tratarea afecțiunilor fizice.

Aroma uleiurilor esențiale are efecte benefice și asupra stării psihice și mentale, ajutând la ridicarea moralului, atenuarea emoțiilor negative, relaxare și inducerea unei stări de pace și echilibru interior.

Ce sunt uleiurile esențiale?

Uleiul esențial este lichidul aromatic și volatil care se găsește în ciuperci, arbori, arbuști, flori, frunze, tulpini, rădăcini și semințe. La nivel molecular, structura sa este extrem de complexă și poate include peste 300 de compuși chimici diferiți.

Caracteristici principale

Datorită procesului de distilare prin care sunt de obicei obţinute, uleiurile esențiale au efecte mult mai puternice decât plantele din care sunt extrase, având o concentrație de elemente nutritive mult mai mare. În plus, pentru producerea unei cantități foarte mici de ulei esențial este necesară o cantitate foarte mare de material biologic. De exemplu, pentru a extrage 1 kilogram de ulei esențial de trandafir e nevoie de circa 2.300 de kilograme de petale.

Uleiul esențial este lichidul aromatic și volatil care se găsește în plante.

De asemenea, uleiurile esențiale diferă de uleiurile vegetale obișnuite, cum este uleiul de floarea soarelui, de alune sau de măsline, care au o consistență grasă și pot bloca porii. În plus, uleiurile vegetale se oxidează, pot râncezi în timp și nu au proprietăți antibacteriene. Pe de altă parte, cele mai multe uleiuri esențiale nu râncezesc și au un efect antimicrobian foarte puternic. Iar dacă nu sunt distilate corect, uleiurile cu un conținut ridicat de ceară vegetală, cum sunt cele de paciuli, vetiver și lemn de santal, se pot altera în timp, în special dacă sunt expuse la căldură.

Moduri de utilizare

Există trei tipuri principale de tratament terapeutic cu uleiuri esențiale cunoscute sub numele de modelul englez, modelul francez și modelul german. Modelul englez constă în diluarea unei cantități mici de ulei esențial în ulei vegetal pentru masajul corporal cu scopul de a reduce stresul și de a relaxa.

Modelul francez recomandă uzul intern și aplicarea locală în formă nediluată a uleiurilor esențiale. Pentru uz intern, se adaugă câteva picături de ulei esențial în miere, nectar de agave, ulei vegetal sau chiar pe pâine.

Modelul german este centrat pe inhalarea uleiurilor esențiale – cu alte cuvinte pe aromaterapie. Conform unor studii, aroma acestor uleiuri acționează direct asupra creierului – în special asupra hipotalamusului și sistemului limbic. Cele mai cunoscute uleiuri esențiale care îmbunătățesc oxigenarea și activitatea creierului sunt cele de smirnă, lemn de santal, lemn de cedru, vetiver și melisă.

Toate aceste trei modele dovedesc încă o dată versatilitatea și puterea complexă a uleiurilor esențiale. Pentru obținerea celor mai bune rezultate este recomandată combinarea acestor trei modele cu metode de aplicare specifice, cum ar fi tehnica Raindrop, Vita Flex, auriculară sau drenajul limfatic.